Rihanna

Robyn Rihanna Fenty (născută pe 20 februarie 1988 în Saint Michael) este o cântăreață, muziciană, textieră și dansatoare din Barbados.[8][9] Cunoscută sub numele de Rihanna, ea a debutat în anul 2005 prin intermediul discului single „Pon de Replay” care a ocupat poziția secundă în clasamentul Billboard Hot 100.[10] Ulterior piesa a fost inclusă pe primul album al interpretei, intitulat Music of the Sun, care a fost lansat în vara aceluiași an.[11] Discul conține o mixtură între stilurile pop, reggae și dancehall, evidențiată prin intermediul unor influențe preluate din muzica caraibiană.[12][13][14] În primăvara anului 2006 începea promovarea unui nou album de studio, A Girl Like Me,[15] care avea să devină un succes comercial,[16] fiind vândute peste un milion de exemplare numai în S.U.A..[11] În prima parte a anului 2007 a fost lansat discul Good Girl Gone Bad,[17] ce include compoziții de succes precum „Umbrella”,[18] „Don't Stop the Music” sau „Disturbia”.[19][20] Spre deosebire de înregistrările sale precedente, albumul Good Girl Gone Bad conține un stil muzical preponderent dance, în defavoarea genului dancehall-reggae abordat în trecut.[21]

La începutul anului 2009 interpreta a fost implicată într-un scandal mediatic de proporții, în momentul în care iubitul său, cântărețul Chris Brown, a comis acte de violență domestică asupra sa.[22][23][24] Ulterior, la finele aceluiași an, începea comercializarea unui nou album de studio, Rated R,[25] care include șlagărele „Russian Roulette” și „Rude Boy”.[26][27]

Robyn Rihanna Fenty s-a născut la data de 20 februarie 1988 în parohia Saint Michael din Barbados și este primul copil al familiei sale,[1] având doi frați mai mici, Rorrey și Rajad Fenty.[8] Tatăl său, cu ascendenți irlandezi și barbadieni, Ronald, este paznicul unui depozit, iar mama sa, Monica este o contabilă cu origini guianeze.[9] Rihanna a început să cânte la vârsta de șapte ani, avându-le ca surse de inspirație pe Alicia Keys și Beyonce Knowles.[28] Copilăria interpretei a fost afectată de mariajul defectuos al părinților săi, care au divorțat când ea avea paisprezece ani, dar și de faptul că tatăl său era dependent de droguri.[29] Rihanna a urmat cursurile Școlii Memoriale Charles F. Broome în gimnaziu, iar mai târziu Școala Combermere, unde a format un grup muzical alături de două dintre colegele sale.[30] In adolescență ea s-a înrolat într-un program militar, care organiza antrenamente alături de militarii din Barbados, cântăreața Shontelle fiindu-i instructor.[31]

În anul 2003 formația Rihannei a fost prezentată producătorului american Evan Rogers, care se afla într-o vacanță în Barbados.[8] Ulterios, Rogers afirma că „în momentul în care Rihanna a intrat în cameră, celelalte două cântărețe nici nu mai contau.”[8] La vârsta de șaisprezece ani Rihanna s-a mutat în S.U.A. împreună cu mama sa, iar Carl Sturken a ajutat-o pe interpretă să înregistreze primul său album demonstrativ, care conținea o preluare a șlagărului „For the Love of You”, de Whitney Houston.[32] Înregistrările discului au durat aproape un an, având în vedere că Rihanna era încă studentă și nu putea lucra decât în vacanțe.[8] Pe parcursul anului 2004 discul demonstrativ a ajuns la președintele casei de discuri Def Jam, Jay-Z, care i-a propus interpretei un contract de management.[33][34]

[modificare] Debutul discografic și primele succese (2005 — 2006)Pentru detalii, vezi: Music of the Sun și A Girl Like Me.
După ce a semnat contractul cu Def Jam, Rihanna a început să înregistreze diverse cântece pentru albumul său de debut, a cărui producție a durat trei luni.[34] Discul conține compoziții de Evan Rogers, Carl Sturken, Stargate și Trackmasters.[35] Primul disc single al interpretei, intitulat „Pon de Replay”, a fost lansat pe 22 august, 2005, iar la scurt timp a devenit un hit în S.U.A., câștigând poziția secundă în ierarhia Billboard Hot 100.[10] De asemenea piesa a câștigat popularitate și la nivel internațional, obținând poziții înalte în clasamentele de specialitate.[10] Primul album de studio al Rihannei, Music of the Sun, a fost lansat în august 2005 în S.U.A., prin intermediul casei Def Jam.[11] Discul a debutat pe treapta a zecea în clasamentul Billboard 200, fiind comercializat în 69,000 de exemplare în săptămâna lansării.[36] Ulterior Music of the Sun a primit discul de aur în S.U.A., fapt care denotă 500,000 de exemplare vândute, iar pe plan internațional discul a fost comercializat în peste 2,5 milioane de copii.[11]

Având origini caraibiene, muzica Rihannei a fost introdusă în categoria raggae sau soca, iar albumul Music of the Sun a primit recenzii mixte.[12][13][14] Revista americană Rolling Stone critica albumul, numindu-l „lipsit de ingeniozitate, dar un disc care conține muzică R&B «marcată» de șarmul caraibian al Rihannei.”[37] Recenzorul Sal Cinquemani remarca mixtura de muzică dancehall și R&B prezentă pe albumul interpretei și aseamănă piesa „Pon de Replay”, din punct de vedere al ritmului, cu unul dintre șlagărele lui Beyoncé Knowles, „Baby Boy”.[35] Cel de-al doilea disc single promovat, „If It's Lovin' that You Want”, nu s-a bucurat de succesul predecesorului său, Pon de Replay, însă a obținut poziția cu numărul treizeci și șase în S.U.A. și un onorabil loc unsprezece în ierarhia UK Singles Chart.[38][39] În Australia, Irlanda și Noua Zeelandă discul s-a bucurat de succes, obținând poziții înalte în clasamentele de specialitate.[39] Cel de-al treilea cântec promovat de pe albumul Music of the Sun, intitulat „Let Me”, a fost lansat doar în Japonia, unde a câștigat poziția cu numărul opt în clasamente.[40]

În septembrie 2005, la doar o lună după lansarea albumului său de debut, Rihanna începea înregistrările pentru cel de-al doilea disc.[41] Acesta conține compoziții ale producătorilor Evan Rogers și Carl Sturken, Stargate, J. R. Rotem și Ne-Yo, cântăreț care avea un contract cu Def Jam.[42] În timp ce înregistrările pentru cel de-al doilea disc continuau, Rihanna deschidea concertele cântăreței Gwen Stefani, care promova primul său album solo, Love. Angel. Music. Baby..[43] La începutul lunii februarie, 2007, Rihanna lansa un nou disc single, intitulat „SOS”, care avea să câștige prima poziție în clasamentul Billboard Hot 100.[44]

Cel de-al doilea album al Rihannei, A Girl Like Me, a fost lansat în aprilie 2006, la mai puțin de opt luni de la debutul interpretei.[15] Discul a câștigat poziția a cincea în ierarhia Billboard 200, fiind comercializat în peste 115,000 de exemplare în săptămâna lansării.[16][45] Albumul a a câștigat popularitate și la nivel internațional, obținând poziții înalte în clasamentele de specialitate, iar în S.U.A. a primit discul de platină, semnificând peste un milion de exemplare comercializate.[11] Albumul A Girl Like Me a primit recenzii mixte,[46][47][48][49] editorii revistei Rolling Stone remarcând evoluția Rihannei, însă exprimându-și nemulțumirea față de lipsa de inventivitate a discului, din punct de vedere muzical.[50] Criticii au apreciat fuziunea dintre stilurile dancehall, hip hop și R&B, iar baladele au fost aclamate pentru maturitatea versurilor.[50] Cel de-al doilea cântec promovat de pe albumul A Girl Like Me, intitulat „Unfaitful”, a devenit un hit la nivel internațional, câștigând poziții foarte bune în clasamentele de specialitate din Canada, Franța și Elveția.[51] Cel de-al treilea single, „We Ride”, nu s-a bucurat de succesul scontat, câștigând popularitate doar în unele regiuni ale Europei.[52] Cel de-al patrulea și ultimul cântec promovat, „Break It Off” (o colaborare cu Sean Paul), a câștigat notorietate în clasamentele din America de Nord și a devenit un hit minor în România.[53][54] Odată cu lansarea albumului A Girl Like Me Rihanna a pornit în turneul Rock Tha Block și a concertat în Regatul Unit împreună cu formația Pussycat Dolls din noiembrie, 2006 până în februarie 2007.[55]

Cel de-al treilea album de studio al Rihannei, intitulat Good Girl Gone Bad, a fost lansat în iunie 2007, iar printre colaboratorii interpretei se numără Ne-Yo, Jay-Z și Maroon 5. Interpreta a adoptat o imagine mult mai senzuală și provocativă, iar versurile pieselor sale reflectă acest lucru.[56][17] Printre producătorii discului se află Carl Sturken și Evan Rogers, echipa Stargate, dar și Christopher Stewart, persoane care aveau să producă compoziții dansante.[57] Într-un interviu Rihanna declara: „Îmi doresc să îi fac pe oameni să danseze, dar să fie sentimentali, în același timp [...] Un cântăreț simte altfel fiecare album, iar eu, în acest moment îmi doresc să înregistrez foarte multe cântece dansante.”[56] Albumul a câștigat prima poziție în clasamentele de specialitate din Regatul Unit, Canada, Japonia, Brazilia, Rusia și Irlanda și a obținut treapta secundă în Statele Unite și Australia.[58] Discul a primit recenzii favorabile,[59][60][61][62] iar spre deosebire de înregistrările sale precedente, albumul Good Girl Gone Bad conține un stil muzical apropiat de dance, în defavoarea genului dancehall-reggae abordat în trecut.[21] De pe acest disc au fost promovate opt cântece — toate au obținut poziții bune în Billboard Hot 100 — incluzând șlagărul mondial „Umbrella”, o colaborare cu Jay-Z.[18] De asemenea, piesa a ocupat prima poziție în clasamentul UK Singles Chart pentru zece săptămâni consecutive, fiind unul dintre cele mai longevive șlagăre din istoria clasamentului.[63] „Umbrella” a fost inclusă în ierarhia celor mai bune cântece ale anului 2007, întocmită de revista Rolling Stone, ocupând locul al treilea.[64] Celelalte cântece promovate, „Shut Up and Drive”, „Don't Stop the Music” și „Hate That I Love You” au obținut succes în clasamente,[19][19][65] ajutând albumul Good Girl Gone Bad să rămână în clasamentele de specialitate pentru mai multe săptămâni consecutive.[58]

Versiunea de lux a celui de-al treilea album, intitulată Good Girl Gone Bad: Reloaded, a fost lansată în iunie 2008.[66] Rihanna a promovat trei cântece de pe această versiune: „Take a Bow”[67] — care a devenit un șlagăr internațional — „If I Never See Your Face Again”,[68] un duet cu formația Maroon 5 și „Disturbia”, piesă care a câștigat prima poziție în S.U.A..[20] Concomitent, Rihanna a înregistrat împreună cu rapper-ul T.I. un duet, intitulat „Live Your Life”, care a obținut succes major în America de Nord, devenind cel de-al cincilea șlagăr care câștigă prima poziție în ierarhia Billboard Hot 100, după „SOS”, „Umbrella”, „Take a Bow” și „Disturbia”.[69] Datorită acestor reușite Rihanna deține, împreună cu Beyoncé Knowles, recordul pentru cele mai multe cântece lansate de o cântăreață care au ocupat locul întâi în clasamentul Billboard.[70] Good Girl Gone Bad a fost comercializat în peste două milioane de exemplare în S.U.A. și a primit două discuri de platină, fiind cel mai bine vândut album al interpretei, până în prezent.[11]

Rihanna a primit patru nominalizări la gala premiilor MTV Video Music Awards 2007, câștigând trofeul la categoriile „Cântecul monstru al anului” și „Videoclipul anului”.[71] Ulterior Rihanna a obținut primul său premiu Grammy, la categoria „Cea mai bună colaborare în stil rap”.[72] Pentru a promova albumul Good Girl Gone Bad, Rihanna a pornit primul său turneu internațional, The Good Girl Gone Bad Tour, la 12 septembrie, 2007.[73] De asemenea, interpreta a participat la seria de concerte Glow in the Dark, la care au participat câțiva cântăreți de culoare, precum Kanye West și Lupe Fiasco.[74][75][76] La gala premiilor American Music Award Rihanna a obținut două premii, la categoria „Cea mai bună cântăreață pop/rock”, respectiv „Cea mai bună cântăreață soul/R&B”.[77]

[modificare] Conflictul cu Chris Brown și «Rated R» (2009)